Seminţe…

Pentru suflet tămăduire

Pentru suflet tămăduire
Cu puțină îngăduire:
Un gând pe zi pentru a ne trezi,
Adunat împreună cu o faptă bună;
Un zâmbet pentru a nu putrezi
Și o vorbă înțeleaptă străbună.
În liniștea posibilă, în calmul necesar, priviți să nu se piardă în zadar, ce ni se oferă în dar:
https://www.youtube.com/watch?v=0Vct9wLYR1E&list=PLmIox0hm7tfL6slBUyVZTt_8u6Aub0ZhP&index=3&t=86s
Fără o detașare pentru timpul necesar vizionării, nu ai cum să te [...]

cuba libre

dacă nu atunci de ce acum
iar dacă nu acum atunci orișicînd
pentru că altădată nu poate să-mi garanteze nimeni
că se va mai întâmpla altceva
oarecum diferit
măcar ca o repetiție de final de bal
mai mult sau mai puțin mascat
atît de puțin încît sub mască
nu va mai rămîne de obicei nimic
de fapt n-am nevoie de garanții
am nevoie de timp
ca [...]

John Blow Job

Toată lumea îl strigă așa, pînă și școlarii din clasele primare traversînd în grabă strada, vînzătoarele grăsuțe, rubiconde și apretate de la brutărie și băiatul gîngav ce slujea cu jumătate de normă la benzinăria lui Mr. Smith Arindale. Cealaltă jumătate de zi băiatul plin de coșuri și pistrui și-o petrecea scotocind prin rufărie intimă, parfumată [...]

cutia cu libărci (scrisoare de sediment(st)are către Mirciulică)

Mirciulică, ce-ți mai fac sarcopții, frate?
lumea lor cea atât de adînc îngropată
în pielea unor jegoși oarecare, perfect anonimi,
și cu atît mai mult proprii lor dumnezei impotenți și improbabili,
tot așa de bicisnică a rămas?
universul lor dedicat, raportat strâmb la creator în sine
și nu la actul precar și nedecisiv al creației,
unde se află poziționat?
pe dosul palmei sau [...]

între lumi, între ape (resentiment de toamnă)

deschisesem ochii atît de larg, încît puteam cuprinde dintr-odată cerul întreg
cu toate păsările sale măiestre, cu toate stelele sale ascunse acum înțelegerii,
și toate frunzele aproape uscate ale plopilor pierduți, de pe drum,
ce se pregăteau în lumina alcalină, filtrată haotic, scăzută drastic deja
de o altă, legănată-n vîntul fierbinte de miazăzi, lepădare totală de sine
căci ce poate [...]

cartea celor o mie de jocuri

citeam, citeam, citeam, zilele nu se mai deosebeau între ele
nici nopțile al căror întuneric scînteia pe alocuri aiuritor,
totul în jur mirosea a cerneală tipografică, mîinile, părul, sprîncenele,
respirația întretăiată și buzele cu gust de celuloză și creion chimic,
chiar acele buze palide pe care dinții le sfîșiau feroce uneori
însîngerîndu-le din adîncă și pătimașă frustrare,
atunci cînd somnul și [...]

tangram

noaptea-i uneori o imensă ciocolată amăruie spartă-n bucăți
pe care, din păcate, nu poți să o împarți cu nimeni
rupi tableta-n două, apoi în patru
și-n multipli perfecți ai pătratului, de asemenea, perfect
astfel, orele se vor transforma succesiv în minute-secunde-nimic
și nu poți decît să observi cîtă eternitate mai este pînă la ziuă, și cîtă întunecare
gîndurile lichefiate se scurg [...]

Urâtul din frumos

Încercam la începuturi să înțeleg. Ca ultima treaptă a cunoașterii.

Cele trei trepte sunt: alegerea, culegerea, înțelegerea.

Am înțeles treptat că totul e legat, nu se poate una fără cealaltă.

Iar fiecare se regăsește în proporții diferite în toate trei.

Lao Tze spune:
“Toţi oamenii, sub cer, cunosc frumosul ca frumos, iată obârşia urâtului. Toţi oamenii cunosc [...]

fachirul (pseudostare)

sunt cel mai mare fachir pe care-l cunosc
de fapt sunt singurul fachir pe care-l cunosc
cuiele flagelărilor mele autoimpuse sunt forjate pe rînd, an de an
din sentimente stranii și emoții de o diversitate copleșitoare, colecționate cu trudă,
iar cuțitele aruncate în sus, mii, milioane, nu sînt altceva decît gînduri
nu mă feresc atunci când se-ntorc ca toate celelalte [...]

fulgurații

razant, așa-mi treceau zilele și mai ales nopțile
razant pe la ureche și pe lîngă tîmplele sure
de parcă ar fi fost gloanțe și schije dintr-un război necontenit cu timpul,
desfășurat pe un front dur, unde-s luptele atroce, surde și sîngeroase,
acolo unde nu-i loc de sentimente, de milă și nici de iertarea vreunor păcate reale
sau doar a unora [...]

ușile (poem trasat la-ntîmplare)

despre uși este această neînsemnată poveste
despre uși închise sau întredeschise,
înalte pînă la cei mai de sus nori și despre uși joase,
cu geamuri sau fără geamuri, opace, somptuoase și grele
despre cîteva dintre infinitele uși interioare ale voastre
și deopotrivă despre unele dintre mirobolantele uși ale mele
pe unele dintre ele le cunosc foarte bine,
se deschid cîteodată singure către [...]

din Casablanca, cu dragoste

de glezne atîrnau greu resturile regurgitate ale nopții;
gigantice pietre smaragdine de moară lipsită de apă
risipită-n pulberile fine ale destinului de vîntul turbat de la apus
orașul amuțise temporar sub apăsarea suavă a întunericului
așezat drept cataplasmă pe rănile deschise larg
ca niște intrări multiple-n infernuri diverse, personalizate;
pierdusem la cărți mașina, cortul, banii și ceasul
toate cuvintele cu sensuri nobile, [...]

évanescence

cașaloții plutesc leneș pe deasupra
poate să fie doar o simplă imagine reprimată-ntr-un colț de memorie
ori o părere morganatică, unduitoare
dintre cele obișnuite zilelor umede și fierbinți de vară
înainte de această senzație acută de spațiu nu-mi amintesc să fi fost altceva
probabil doar o ușoară amețeală, un vertij amestecat cu ceva dulce și aromat
de consistența și culoarea unei [...]

Mirare în mișcare.

Din mirare poate crește căutare, din căutare se ajunge ușor la explorare, de aici apare o altfel de aflare; finalizată cu aplicare în minte duce la schimbare.
Oricare poate încerca dar nu oricine va urca.
Mirarea cu bucurie împletită face copilăria altfel trăită.
10218678458849756

maktub

nisipul de sub copita cămilei n-are memorie
el știe doar că acum se confundă deseori cu aici
și că vîntul uscat suflă încetișor dinspre tufele de tamarix
rostogolind către nicăieri scaieții deshidratați, aproape rotunzi-
despre mișcarea lor se spune că ar fi dictată de însuși marele hazard
eu însă n-am uitat că mă despart parseci de miraculosul Bagdad
și de grădinile [...]