Seminţe…

maktub

nisipul de sub copita cămilei n-are memorie
el știe doar că acum se confundă deseori cu aici
și că vîntul uscat suflă încetișor dinspre tufele de tamarix
rostogolind către nicăieri scaieții deshidratați, aproape rotunzi-
despre mișcarea lor se spune că ar fi dictată de însuși marele hazard
eu însă n-am uitat că mă despart parseci de miraculosul Bagdad
și de grădinile [...]

amargalmatica

ajunsesem deja atît de departe,
atît de departe încît sorii pereche abia mai sclipeau stins,
portalurile plesneau tocuri diamantine de marginile unei inexistențe perpetue
învinse surpinzător de gravitații pulsatile, stroboscopice
nimburile rotitoare de lumină difuză acopereau polii incerți ai planetelor
fără vreo noimă, fără vreo explicație de circumstanță
erau lumini decolorate, părăsite de strălucirea obișnuită
ce-și croiseră drum pînă acolo cu incomensurabilă [...]

iarnă grea în trei acte

actul 1: coboară lupii-n cîmpie
urletele stranii străpungeau cerul ca niște sulițe
în care stăteau înfipte capetele unor dimineți oarecare
sacrificate inutil pe altarul tuturor insomniilor
strînsă aprig de ger cîmpia scîrțîia mărunt, greierește
aproape ca astă vară, aproape
doar verdele viu de dincoace de soare
se transformase-n căprui și-n ocru
și acum suna friabil ca un gong de gheață multiplicat
lovit la fiecare [...]

cel ce-mi sunt, uneori

în vîrtejul acesta vuind și nebun
sunt un biet balon efemer de săpun
ce să văd, cum să trec, ce să spun?
mă înalț doar cu aer în piept către soare
ei da, acum sunt așa de subțire, subțire, subțire
și-s convins pe deplin că actul acesta mai doare
sunt o pojghiță fină și clară
o ființă complexă, un inocent inorog și [...]

innuendo

vezi, am o pereche nouă de jeanși albaștri
e adevărat, mă cam strîng pe pulpe și pe coapse
pentru că-s prea vanitos să-mi recunosc apetitul de gourmand,
nici celelalte defecte, pe nici unul dintre ele
și nu mă opresc din cumpărat haine și pomezi, și parfumuri
cu esențe vagi de cardamon, de ceai verde și levănțică proaspăt strivită,
amestecate grotesc în [...]

Sinestezia

Modurile diferite de percepţie creează tipuri diferite de cunoaştere şi înţelegere. Ce ar fi să putem vedea timpul sau gusta muzica? Cum ar fi să auzim culorile? Dacă atingerea ar fi ca un parfum? Ce ar fi ideile dacă ar fi percepute ca o melodie ? Simfonia simțurilor se numește sinestezie când senzația primară se [...]

parcurs

sunt așa de tulburi apele în care înoți, prietene
iar nimicul te poate înconjura dintr-odată fără să te anunțe
fără să-ți trimită scrisori de înștiințare,
fără ca măcar să-ți bată în trei sunete ample la ușa
care abia se mai ține în balamale
apele tulburi se revarsă puhoaie din cerurile leșii
ies din pămînt izvoare de mîl și noroaie spectrale
aduse aici, [...]

Metafore de frunze plutitoare, În timp devenind folositoare.

Cuvintele complicate sunt greu de înțeles, cele banale nu pot exprima subtilitatea ideilor. Între ele plutește ca o frunză, metafora, ce leagă sensuri din afara cuvintelor prin marginea lor, cresc în semințe de gând, până când acestea se transformă în înțelesuri. Nichita spunea:
“Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!”
O toamnă fără sfârșit, ar transforma [...]

Galben de toamnă

De frunză căzătoare:
Galben foșnitor,
Suflet călător,
Toamnă cu nor, 
Timpul un actor.

războaie de țesut vînt

țes din ițe de in zale
piept din mine-n ale tale
cărnuri, sfîrcuri și pumnale
sînge amestecat ocale
gîlgîit fără parale
din ulcioare și din oale
sparte, chioare, inegale
dar pămînturilor goale
printre-nstrăinate chipuri
explodate-n alambicuri
torc în fire scumpe aur
otrăvit de lumini faur
și de timpuri scurse-n ceață
trandafirilor dulceață
oamenilor față-n față
fără drum, cărare, sens
atît fum și-atît de dens
stele sus sclipesc intens
a departe și a visuri
interludii-n [...]

peștele arcaș

Să știi cum să folosești refracția, cum să aplici gravitația, sa apreciezi distanța, practic să înțelegi legile fizicii, pe care le folosești dintr-un mediu în altul, fără să fii savant ci doar un simplu pește arcaș.
Folosind ceva fără formă, apa, să o canalizezi, să o transformi în săgeată, proiectil, glonte lichid. Savantul este natura care [...]

siliciu-singularitate

oceane vaste spălau retina la intervale regulate de timp
și-aveam totuși senzația că dimensiunile, toate dimensiunile, o luaseră razna
că susul devenise jos sau altundeva, mult mai departe și infinit mai întunecat
corăbiile putrede până-n măduva carenelor
părăseau țărmurile cunoscute către nicăieri
violând vizual aproape toate diapozitivele și dioramele cu temă marină
interzise apoi, peste veacuri, celor cu sensibilitate sporită la [...]

vara la mijloc; sunete vagi dintre ape

la marginea ferestrei creștea cândva o mușcată roșie
a cărei umbră însoțea norii printre gratiile de fier ruginite
în călătorii nemaivăzute, de necrezut, peste albul incert al pereților
și dincolo de ei, în cu totul altă lume, alcătuită diferit-inodor
plutea aburul înăbușitor al ploilor alcaline
evaporate din asfaltul ars, peste vârfurile incoerente ale caselor,
peste plopii tineri, arini și mesteceni fragezi, [...]

vara, la-nceput; mare secetă

aceste cuvinte s-ar vrea sulițe de lemn tare
ale căror vârfuri în focurile unor friabile deznădejdi, invizibile și invariabile
vor fi fost întărite, pietrificate
iar pe voi jertfe seci aceste cuvinte v-ar vrea
căci ceea ce meritați cu-adevărat
nu-s decât înfigerile și atârnările semnelor voastre profunde,
sensurilor voastre nepecetluite
unde sunteți acum, când acest cântec își sfâșie ritmurile-n silabe de neînțeles
printre fragmente [...]

zorzoane-n zori

treceau șoaptele prin mine ca niște gloanțe străvezii de gheață,
rătăcite intenționat de țintă
fluturii albi se ridicau de pe umeri înălțându-se-n roiuri pustiitoare de lumină
către un soare mistuitor de aripi ceruite și de zboruri; fratele tuturor căderilor
și părintele vitreg al unor diafane, splendide cenuși blânde și moi
ninse parcă, fulguind abominabil, delirant, crepuscular
printre moleculele răsfirate-n volute de [...]