Seminţe…

Sufletul pietrei

Omul pentru piatră
este o blândă apăsare
(rătăcitor în viitoare uitare).
Piatra în respirare
visează să zboare .

vara pterodactilului

a venit în sfârșit anotimpul acela în care setea
este resimțită mai ales ca un sentiment magic-tragic-letargic,
iar cuvintele seci, inutile, sfârșesc trase pe roată, sfărâmate
sau cauterizate cu lasere mici și albe
ori cu imenși drugi de fier încins în cuptoarele hefaistice,
în funcție de gravitatea și dimensiunea semantică a pedepsei
(cerul gurii deja împrumută dezinteresat înălțimi,
gusturi și nuanțe cleioase [...]

daemonul de noapte

(daemoane, daemoane,
tu n-ai gheare, colți și coarne
din prostie, uri și vină
te hrănești la rădăcină)
o scânteie, două, trei
apoi visul explodează-n lumini orbitoare
simțurile toate-s cuprinse de panică
urli prelung
ca un lup care vei fi fost cândva
pe vremea când zorile se iveau vineții,
iar câmpul nu avea hotare
sunetul fără ecou se oprește undeva, imprecis,
într-o parte a craniului despre care nu știai [...]

Din vremea pandemiei

https://www.youtube.com/watch?v=-jpuyiYMq3U&rel=1″>https://www.youtube.com/watch?v=-jpuyiYMq3U&rel=1″ />

muchie și kant

tăcerea se așează ca un val alb peste mobile
pentru a le apăra de praful abraziv, nimicitor, al uitării
privesc prin ferestrele împărțite inexact în ochiuri de lumină îngustă
de prietenii păianjeni, cu pânze tremurânde și lipicioase,
rufele umede plesnind în vântul iute, de la răsărit,
și-n miresmele proaspete ale acestei primăveri intempestive
împinse în față, adusă cu forța de un [...]

hysteresis

colțul acela armonios, îndepărtat si rarisim de rai
pe care fără voia mea, a ta sau a altcuiva
îl transformasem împreună într-o anostă stație de jalnic tramvai
de pe-o stradă pustie, albastră-n ferestre, înaltă și lungă
spațiul întreg în pribegele timpuri amarnic blestem să ne ajungă
în care vai, nu sosea niciodată vreun fantomatic tramvai
cu clinchet de flaut forjat din [...]

iluziomagul

câte asemenea cuvinte a mai suportat până acum imaculata hârtie
și când au mai fost gerurile așa de ascuțite și de aspre
lipind nările oamenilor și ale cailor
până aproape de sufocare

înalt văzduhul plutește vast și intangibil pe deasupra
norii-s zmeie gri ale căror cozi se destramă-n fuioare
și-n fulgi îmbrăcați de sărbătoare-n straie de stele mărunte, opace și mute

***
cât [...]

Pentru suflet tămăduire

Pentru suflet tămăduire
Cu puțină îngăduire:
Un gând pe zi pentru a ne trezi,
Adunat împreună cu o faptă bună;
Un zâmbet pentru a nu putrezi
Și o vorbă înțeleaptă străbună.
În liniștea posibilă, în calmul necesar, priviți să nu se piardă în zadar, ce ni se oferă în dar:
https://www.youtube.com/watch?v=0Vct9wLYR1E&list=PLmIox0hm7tfL6slBUyVZTt_8u6Aub0ZhP&index=3&t=86s
Fără o detașare pentru timpul necesar vizionării, nu ai cum să te [...]

cuba libre

dacă nu atunci de ce acum
iar dacă nu acum atunci orișicînd
pentru că altădată nu poate să-mi garanteze nimeni
că se va mai întâmpla altceva
oarecum diferit
măcar ca o repetiție de final de bal
mai mult sau mai puțin mascat
atît de puțin încît sub mască
nu va mai rămîne de obicei nimic
de fapt n-am nevoie de garanții
am nevoie de timp
ca [...]

John Blow Job

Toată lumea îl strigă așa, pînă și școlarii din clasele primare traversînd în grabă strada, vînzătoarele grăsuțe, rubiconde și apretate de la brutărie și băiatul gîngav ce slujea cu jumătate de normă la benzinăria lui Mr. Smith Arindale. Cealaltă jumătate de zi băiatul plin de coșuri și pistrui și-o petrecea scotocind prin rufărie intimă, parfumată [...]

cutia cu libărci (scrisoare de sediment(st)are către Mirciulică)

Mirciulică, ce-ți mai fac sarcopții, frate?
lumea lor cea atât de adînc îngropată
în pielea unor jegoși oarecare, perfect anonimi,
și cu atît mai mult proprii lor dumnezei impotenți și improbabili,
tot așa de bicisnică a rămas?
universul lor dedicat, raportat strâmb la creator în sine
și nu la actul precar și nedecisiv al creației,
unde se află poziționat?
pe dosul palmei sau [...]

între lumi, între ape (resentiment de toamnă)

deschisesem ochii atît de larg, încît puteam cuprinde dintr-odată cerul întreg
cu toate păsările sale măiestre, cu toate stelele sale ascunse acum înțelegerii,
și toate frunzele aproape uscate ale plopilor pierduți, de pe drum,
ce se pregăteau în lumina alcalină, filtrată haotic, scăzută drastic deja
de o altă, legănată-n vîntul fierbinte de miazăzi, lepădare totală de sine
căci ce poate [...]

cartea celor o mie de jocuri

citeam, citeam, citeam, zilele nu se mai deosebeau între ele
nici nopțile al căror întuneric scînteia pe alocuri aiuritor,
totul în jur mirosea a cerneală tipografică, mîinile, părul, sprîncenele,
respirația întretăiată și buzele cu gust de celuloză și creion chimic,
chiar acele buze palide pe care dinții le sfîșiau feroce uneori
însîngerîndu-le din adîncă și pătimașă frustrare,
atunci cînd somnul și [...]

tangram

noaptea-i uneori o imensă ciocolată amăruie spartă-n bucăți
pe care, din păcate, nu poți să o împarți cu nimeni
rupi tableta-n două, apoi în patru
și-n multipli perfecți ai pătratului, de asemenea, perfect
astfel, orele se vor transforma succesiv în minute-secunde-nimic
și nu poți decît să observi cîtă eternitate mai este pînă la ziuă, și cîtă întunecare
gîndurile lichefiate se scurg [...]

Urâtul din frumos

Încercam la începuturi să înțeleg. Ca ultima treaptă a cunoașterii.

Cele trei trepte sunt: alegerea, culegerea, înțelegerea.

Am înțeles treptat că totul e legat, nu se poate una fără cealaltă.

Iar fiecare se regăsește în proporții diferite în toate trei.

Lao Tze spune:
“Toţi oamenii, sub cer, cunosc frumosul ca frumos, iată obârşia urâtului. Toţi oamenii cunosc [...]