Seminţe…

inevitabila derivă

turnați continuu tărie-n pahare
nătângi negustori de ancore sculptate din sare
măcar atât folositor să mai faceți,
turnați permanent vremelnicie-n pahar,
ori pahare
așa, ca și cum ați afla întâia lumină-n primul amnar,
ori amnare
rom sau tare rachiu, poate a celților apă a vieții
(cât oare sunt depărtați de centrul meu geometric pereții)
chiar și-n ale voastre pocale scobite-n [...]

presimțire de toamnă

cinci păsări pe un fundal de cer azuriu
știu eu, mai degrabă nu știu
încotro aripile lor le îndreaptă
coboară sau urcă fantastic
o improbabilă, incandescent imposibilă treaptă
dinspre oblic prin  tangente pustii
către unica, insurmontabila dreaptă
perplexe geometrii trecătoare
toamnă-i sigur de acum
și-i ocru adânc răspândit prin ponoare
cad frunze-n spirale fractale
și-n venele mele roșu aprins sângele doare
soare timid [...]

dilema unui lazăr

inventată jumătate departe aprinsă de lună
înțelept cine oare poate să-mi spună
dacă totul dispersat inegal ar fi sau nu de ajuns
eu sunt doar cel ce cândva a fost uns
cu grăsimi de balenă albastră și focă
alteori inocent proscris sunt cel ce invocă
zeități perene și aspre desprinse din vise
întâia scânteie aprinsă a tuturor lămpilor [...]

de șoc

dincolo era doar liniște
urechile neobișnuite șuierau
a pustiu fistichiu
picături esențiale de magenta
dizolvate pe rând doar în gând
prin oceane diferite și-ndepărtate
unele de altele cum sunt păcatele
adânc prea-înaltele
simțeam cum nisipul somnambul
cu puternice rădăcini în otoman Istanbul
își dorește o stare aparte
cuceritor Napoleon Bonaparte
nu era nici bine
nici rău nu era
doar incomensurabil diferit
o [...]

urmează stația timpuri noi

refuz să cred că m-ai trădat
că-n rând te-ai aliat cu monștrii
refuz să înțeleg, de fapt, că ai plecat
la braț cu îngălații și cu proștii
ce-a fost în mintea ta-i mister
de nepătruns așa cum sunt planete
cu miez incandescent de fier
ascuns profund sub fusta unei fete
nu-mi vine a crede că te-ai dat
pe-un ciuf brunet umflat în spume
cu mușchi [...]

unda

muzica este prea tare și deranjează
nu contează cine cântă
ce cântă
pumnul trece furibund prin peretele de rigips
într-o lume aparte ce nu are habar de nimic
nu-i nici mai bună
nici mai rea
o lume în care luna-mi arde-n spate flacără roșie
neverosimil
se succed imagini străine
umbre și aduceri aminte
dintr-un timp rece
pe jumătate pierdut
sfârtecat fără milă [...]

puțin până la solstițiu

nu mai știu nimic, absolut nimic, despre mine
nu-mi mai scriu și nici cuvintele nu-mi mai rostesc
rătăcit prin clepsidre cu reziduuri compact opaline
într-un nexus steril matriceal inutil, oarecum pitoresc
ție-ți mai spun uneori povești și minciuni de la poluri
despre aventurieri temerari regăsiți după ani portrete în gheață
tu nu știi nimic despre tainele adânci, despre goluri
nici despre umbrele [...]

orgasm mimat

povestea o balabustă
c-am pierdut caii prin pustă
prin pustă și prin deșert
mă iau oamenii de piept
de piept și de brăcinar
n-am ce scăpăra-n amnar
s-aprind stelele pe cer
infinit de efemer
nu vă mai holbați ca proștii
sunt aici și caii voștri
nici nu vă mirați ca boii
lua-v-ar sfinții și strigoii
am pierdut caii-n pustie
acești cai sunt de hârtie
origami prin câmpie
cât or mai [...]

insomnie de iarnă

se pornise de-o vreme vântu-n pustie
de dor aprins ce va să-mi fie
de-o nebunie nețărmurită de veșnicie
vântul de-ar vrea povești să-mi spună
totul se scade, vidul se adună
fior de stele și mătrăgună
nisipul, boabele aspre nenumărate
dulcețuri amare din fructe coapte
de acum e frig și-mi este noapte
într-o clepsidră cu forme lungi
pășești grăbit fără s-ajungi
doar alb și negru trasat [...]

ciclop

pe insula mea pustie de fier și de aur
poftiți, rogu-vă, veniți cât mai mulți
pe ea, vă asigur, nu-s cedri înalți și nici munți
pe insula mea eu singur sunt bezmeticul faur
veți găsi-n schimb să alegeți diferite dureri
și furii-nspumate o sumă, un număr, poate o mie
o veșnicie întreagă să vă ajungă și vouă și mie
rătăciți de-a [...]

flori de ger

mă-nvăluie-ntru totul zăpada și-i pace
în gerul dușman ce scârțâie-n tălpi și-apoi tace
fulgi mari se răsfrâng din fractali într-o mie de ace
din văzduhul albăstrui prin ferestre opace
privește și mâna subțire prin păr ți-o petrece
cum gheața acoperă pașnic orele zilei ce trece
amurg violet cu nuanțe perverse de rece
e frig maladiv în odaie și-s orele nopții spre [...]

aproape nimic

timpul ăsta are senzația că eu sunt deșertul său
și că-și poate permite oricând să-mi spulbere nisipurile dunelor mele
carnea fragilă de pe oase, ochii din orbite, poverile de pe umeri,
istovitoarele căderi
așa, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat
el îmi propune alunecări continue spre văile unor vieți
trecute demult într-un asfințit permanent
în care soarele orb doar își [...]

scrisori neutre(infernul alb)

dinspre nord
dinspre nord și cumva pieziș dinspre marea înghețată
viscolul gonea fără să țină seama de stâncile înșirate haotic prin pustiu
de uriașii ale căror oase albite de vreme susțin de la-nceput lumea
doar inima rămăsese caldă și vie pe undeva prin piept
sub hainele groase de postav
ca o văpaie incoerentă în cenușa rece a ființei,
ca o candelă aprinsă [...]

PUPILA

Există o gaură neagră ce cuprinde întreg universul, cu toate galaxiile și găurile negre,
cu toate realitățile multiple posibile, cu toate imaginile
create în diversitatea fenomenologiei apropiate sau îndepărtate.

Prin această gaură ce este în afară pătrunde înăuntru, iar ceea ce este în interior evadează în afară. Multiplicată de natură în dualitatea simetrică necesară armoniei, aceste [...]

sămânța în devenire