Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
ceasornicarul vorbelor
sunt complet incapabil de poezie coerentă
cuvintele spânzură de limbi țepene ore aparent nevinovate
recitându-le la căpătâi sentințele unor complicități neavenite
umilite cumplit, ultragiate, ele-și alungă-n surghiun
păsările-n frângeri fractale, implicit suicidale,
cu aripile smulse de furtuni exagerate și-n erate
dedate subsolurilor ancestral arhetipale
departe, departe, către acele amurguri învolburate
ale primelor neputințe
disperate-şi cheamă-n ajutor violetul vindicativ al violetelor de Parma
și-n ultimă instanță,
într-un moment nefast de deznădejde,
verdele intens şi-atât de otrăvitor de Paris convulsiv
contemplativ aluziv coroziv
pe care-l dizolvă într-un pahar de șampanie scumpă, fără gust
apoi, într-un gest desprins din irealul formal,
natural, ultravenal și carnal
înghit-ntr-o clipă soluția infernal de nocivă a necunoscutului
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")