Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
ziua șacalului
(alt motiv întemeiat de întomnificare)
atunci s-a apropiat de ceva, de orice și a tăcut
ieri, sau mâine, sau altădată
ce mai contează?
șacalul scâncește acum a târziu
e frig, este toamnă-n deșert și-i pustiu
pietrele s-au întors în ele înseși
în viață ca și în neviață așișderea,
lipsite de orice sentimente.
ca o mantie nevăzută
doar umbra muntelui acoperă și apără pelerinul
pornit pe nesfârșitul drum al nopții către zi
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")