Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
za/darnicie
iata un fragment din manuscrisul pelerinului rus:
(capitolul final, ultimul paragraf de jos, pagina fara numar):
“nu sunt ucenicul nimanui, am stat insa in umbra de maestri, incercind sa fur din eternitate partea ce mi sar cuveni la pomeniri; las insa pe altii sa imi cumpere locul de veci
am uitat fara vina ca uitarea este o margine pe care nu o treci niciodata, ca prietenii sunt doar intersectii, ca nu poti sta in bucurie cum nu poti locui in nemiscare
tacerile miau hranit toate cuvintele, intre ele nu ma zareste insa nimeni, viitoare mea absenta este atit de transparenta incit nu va fi observata nici de cei care inca ma cauta
iubitele au fost o parasire continua, in cautarea unei oaze imaginare, in care doar caravane ratacite ajung din intimplare
nu am cui lasa testament, averea mi se risipeste in ne/pasari, ca aerul ce trece prin penele zborului
incercind o migratie nerepetata, am calatorit fara destinatii, cautind sa aflu de ce ma asteapta doar negasirea; stau si acum in mirarea pe care o naste drumul din siberiada
nu am ce sa las decit cuvinte, pe care le gasesc ca un cititor in pietre, la marginea cararii ce ma fiinteaza”
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")