Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
Urâtul din frumos
Încercam la începuturi să înțeleg. Ca ultima treaptă a cunoașterii.
Cele trei trepte sunt: alegerea, culegerea, înțelegerea.
Am înțeles treptat că totul e legat, nu se poate una fără cealaltă.
Iar fiecare se regăsește în proporții diferite în toate trei.
Lao Tze spune:
“Toţi oamenii, sub cer, cunosc frumosul ca frumos, iată obârşia urâtului. Toţi oamenii cunosc binele ca bine, iată obârşia răului.”
Opusurile se condiționează, generează, fără să se poată separa.
Capetele unui băț, înaltul și adâncul, adevărul sau falsul se leagă unul de altul. Fără inutil nu am înțelege ce este utilul.
Minciuna care face bine valorează mai mult decât adevărul care face rău.
Dilema în interpretarea morală este cine stabilește cum trebuie stabilit. Se pare că alegerea ne aparține dacă înțelegem bine.
Experimente vechi, interpretare modernă, adevăruri surprinzătoare, în exprimare mai completă decât a mea pe ted.com:
(Încerc să pun linkul direct dar și ca text)
https://www.ted.com/talks/anjan_chatterjee_how_your_brain_decides_what_is_beautiful#t-12439
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")