Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
Ultima privire (tablou in culori sterse)
Luntrea lungita inmoaie vibratii de singuratate in palma bruna a tarmului. Se arata un copac, nisip in ardere… se topesc imagini verticale si se sting. In coltul imaginii casa bantuita de mirosuri de ceai si de boli ascunse ordoneaza marginile povestii. In mijloc ceva despre care putem spune ca este un manunchi dezgolit si tremura. In jur se aud schelaituri si daca ar fi sa imaginezi ce sunt ai vedea bucati dolofane de carne iar daca nu, ti s-ar face somn si te-ai intinde. Desigur vei visa. Simti ca ai pe pantec o mare involburata plina de catarge si canti la ea ca la un acordeon. Muzica nu se arata dar sentimentul de asteptare se trezeste si incepe sa te umple, simti ca te scufunzi, incepi sa arunci de pe tine catargele, marea, rochia alba rece si teapana ca o scrisoare trista, carnea in calupuri mari si grele care se zbate ca pestii, oasele se rod intre ele, visul ca o ultima prezenta se impatureste pana cand se naste ideea de ascuns si o data cu el o ultima privire care geme la marginile misterului. M-am trezit, in jurul meu lucrurile faceau dragoste. Stiam pentru ca erau ascunse si pentru ca ochiul meu se stingea intunecandu-ma si iar in curgerea lui vedeam si iar se stingea de parca eram insusi soarele
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")