Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
totem
poposisem de curând pe muchie,
picioarele îmi atârnau într-un unghi drept oarecare
ce mister se zbătea neîncetat dedesubt?
deasupra sigur se roteau păsări permanent migratoare
dedesubt era ceva oare?
nu eram obosit, o nu!
participam doar la întâmplare
nu eram rătăcit, nici rupt, nici strivit
existam doar înlănţuit strâns,
descumpănit de nemişcarea
unor suspendări superioare
cu ură ardea soarele la o amiază,
pietrele pocneau strident în timpane,
repetam unele lucruri la modul ambiguu,
nestatornic reinstauram ore hilare
strivind în aplauze compulsive aerul încins,
amfiteatrul vechi vibra când încordat, când mai stins
a rotund, a robust, a marmură alburie
runele scrijelite şi alte semne complexe,
reverberate concav în intonaţii convexe,
se autoflagelau în spatele globilor oculari
alcătuind neinteligibile mandale
ecouri tardive de la o altă răscruce desfăcută de lume
marginile toate pluteau diafan în azur
ca-ntr-o mare disponibilă
unor naufragii infinite
şi se făcuse deja târziu, şi era deja seară
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")