Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
tot mai rar… dar totusi … iar
(pentru suflete care mai au loc de crestere…)
Poem de unul singur…
16 Aprilie 2012
lui Bacovia…
Atât de singur sunt, ca un cavou,
Spun “bună ziua”, nimeni nu-mi răspunde
Și rugăciunea mea-i fără ecou,
De Tine, Doamne, cine mă ascunde?!
Eu și cu mine am rămas în lume,
Niciun prieten, nicio umbră n-am,
Singurătății mele dă-i un nume
Precum i-ai dat întâiului Adam.
Și sufletul parcă mi-e rupt în două,
Măcar de el, rănitul, să te-nduri,
Atât de singur sunt și-afară plouă,
O ploaie ca din Sfintele Scripturi…
de Nicoara Nicolae Horia
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")