Seminţe…

oceane vaste spălau retina la intervale regulate de timp
și-aveam totuși senzația că dimensiunile, toate dimensiunile, o luaseră razna
că susul devenise jos sau altundeva, mult mai departe și infinit mai întunecat
corăbiile putrede până-n măduva carenelor
părăseau țărmurile cunoscute către nicăieri
violând vizual aproape toate diapozitivele și dioramele cu temă marină
interzise apoi, peste veacuri, celor cu sensibilitate sporită la bleu marin
și la mirosul greu, pătrunzător, de alge și scoici în descompunerea lor minunată
câtă sare și câtă nepuțintă orizontală putea accepta ochiul meu drept,
iar apoi într-o ordine dezmembrată de reguli incontinente, cel mai stâng

nu reușeam să suprim starea de uimire extinsă-n elucubrații pasive
desprinsă parcă dintr-o carte de colorat în braille sau în orice alt limbaj inconsecvent
mai mult sau mai puțin inteligibil, mai degrabă mai puțin, sau deloc
așa cum se dovedesc în momentele fruste de sinceritate mai toate

nervii străbăteau calea aceasta lactică, sinoptică, semantică
grăbeau către finalități incerte, poticnindu-se-n fisuri, în rifturi gălbui și-n grabene,
sfărâmau în calea lor aidoma unor buldozere de voință anii și ridurile,
durerea sinapselor și frământările impure și grijile fără sens,
însăși ordinea imuabilă a desființăriilor succesive
și mai ales urletul mut, pravălit în abisurile deschise subit din neglijență
sau din nepăsare de gini frustrați, castrați și claustrofobi, dizgrațiați poate prea devreme,
decăzuți din drepturile lor înăscute la magia cea mare și finală

grăuntele de nisip devenise un alt univers, cu o altă identitate
sub pleoapa sensibilă hașurată dezordonat de vene subțiri
imagini neclare desprinse din vuietul persistent al timpului ce va să nu mai fie,
închise steril în cristale globulare, derulau haotic scene fictive, la-ntâmplare
nu, nu erau vise, erau doar halucinații complexe, deliruri copleșitoare
înfășurate strâns în necunoscut de foițele subțiri de fum și de ceață ale marilor himere