Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
sens
ziua își dezvelea trupul fraged dintre cețuri
ea era aproape transparentă
și-i erau orele abia la-nceputuri de trecere
eu îmi petrecusem noaptea din urmă precum multe alte nopți,
arse-n creuzetul fierbinte al imaginărilor prin alte lumi,
mult mai răsfirate și mult mai intangibile,
legănat de suple corăbii morfeice pe apele unor mări absolut abisale
geografiile mele interioare îmi dictau traiectorii fantastice
dintre cele mai stranii, dintre cele mai seducătoare
rezemat în bastonul gros, de bambus,
aveam senzația că nemărginirea timpului
nu-mi mai este de nici un folos
dimpotrivă, luam amăgirile ca atare,
fiecare cu ineditul și farmecul ei ineluctabil
mă amăgeam mai ales cu imponderabilitatea lui a iubi
pentru că până la urma urmelor, la marginea tuturor lumilor
lucrurile palpită strâns, fibrilant
între două semisfere aproape vii de energie necunoscută,
din aproape nimic se ivesc câteva scântei
și o altă viață nouă urcă cu putere către lumină
într-o zbatere ce pe oricine ar duce cu gândul doar la zbor
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")