Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
rezonanta
REZONANȚA
Pentru cuvinte, există mereu posibilitatea de a le folosi, de a le semăna, de a le împleti altfel; de a le face să sune; să spună mai mult decît ar conține; sunt diferite metode; literare (metafora), spirituale (rugăciunea), muzicale (cîntecul), medicale (psihoterapia), magice (incantația dar și blestemul), vizuale (caligrafia) și cîte și mai cîte;
Totul ține de dimensiune, de genune, de minune, întrupări de stări, de cărări, căutări, finalizate în mirări; pt cine vrea să înțeleagă cum se leagă și dezleagă să revadă http://www.demirare.ro/fractalul-muntele-și-valul/403; textul să născut din gîndurile de după vizionarea documentarului; reflectă și conține; imaginați o oglindă care și naște lumina; nu doar o reflectă;
Există un sens al cuvîntului; atunci dă doar direcție; există un cerc al cuvîntului; atunci poate defini o arie; există o sferă a cuvîntului: atunci da înțelegerea; ultima dimensiune a cuvîntului este universul lui; toate legăturile posibile între un cuvînt și restul; El aleph ( punctul ce conține întregul univers), fractalul, cromozomii, genele, conțîn totul despre tot; sunt un fel de rostire, cuvînt primordial, care rimează cu tot ce întrupează.
Dar niciodată nu este prima dată, nici ultima dată; rămîne ceva inefabil, indescifrabil, care se acumulează și atunci se naște rezonanța; nu doar ecou, nu doar reacție, dincolo de cauzalitati liniare, de interpretări explicative finale; este un fel de întrupare, cuvîntul a fost la început, va fi și la sfîrșit; acțiunea este o întrupare a cuvîntului; gîndul este un cuvînt nerostit; se spune despre unitatea dintre gînd, cuvînt și fapta; era considerată dovadă integrității unei persoane; atunci cuvîntul este întreg (de la geneză la manifestare), este deplin; de fapt este o trinitate unificatoare, sau o unificare trinitară; ca și materia, energia, infoarmatia (nu există altceva) ce se pot oricînd manifestă una prin altă;
Se spune : este un om de ispravă, sau: este un om de cuvînt; sau: este un om dintrobucata; trei puncte determina un plan; stabilitatea este calitate; intențiile stabile dau conținutului valoare; cuvîntul e că și vinul; amestecat și diluat nu are aceeași tărie; singur și izolat nu are bucurie; ne rămîne REZONANȚA.
Nu pot spune în multe cuvinte ce trebuie exprimat prin absența lor; dar nici nu se poate anula prin prezența lor înțelesul; rezonanța produce în alții reacții; un clopot nu sună prin el însuși, ci prin golul pe care îl conține; cuvintele pot exprima aceeași idee, dar cînd sunt puse în rezonanță ideea se exprimă prin cuvinte.
Și atunci, dincolo de final, priviți ceva ce pare banal pentru cei care nu … rezonează:
https://youtu.be/Wgi0t2ap-us link actualizat la clipul asociat…20.01.2024
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")