Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
PUPILA
Există o gaură neagră ce cuprinde întreg universul, cu toate galaxiile și găurile negre,
cu toate realitățile multiple posibile, cu toate imaginile
create în diversitatea fenomenologiei apropiate sau îndepărtate.
Prin această gaură ce este în afară pătrunde înăuntru, iar ceea ce este în interior evadează în afară. Multiplicată de natură în dualitatea simetrică necesară armoniei, aceste porți spre universuri surprinzătoare, ne ajută să devenim, să înțelegem, să căutăm, să ne ferim și să dorim în această realitate care se poate proiecta pe ea însăși în forme imaginare iar pe noi dincolo de ele.
Această gaură neagră, mereu deschisă, cu diametru adaptativ dinamic, are marginile în necunoscut iar centrul în infinit.
Nu poate avea culoare pentru că absoarbe lumina, nu poate fi văzută pentru că prin ea se vede.
Este un gol în care încape orice, cu diametru măsurabil dar cu orizont nesfârșit.
Se spune că prin ea uneori iese sau intră sufletul pentru a călători între spirite. Trebuie doar să fii mereu atent deoarece nu se știe când se petrece.
Necunoscutul este atras de această gaură neagră cu forța curiozității și gravitația bucuriei. Întrucât trebuia să poarte un nume a fost numită… pupilă.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")