Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
pulsar
unele dintre cuvinte au rămas străine gândului
împietrite metamorfic printre dunele de nisip,
înlemnite-n scoarța copacilor strâmbi
crescuți de izbeliște la marginea drumurilor către orișiunde
ele nu s-au mai unduit în arcadele rostirilor rotunde,
nici în ecouri vibrante, prelungi
umbrind pleoapele somnoroase ale tăcerilor iminente
atât de adânc încât noaptea
nu-și mai regăsea pe deplin întunecările
nici măcar la vremea vreunui asfințit
alte cuvinte se rotesc gravitațional înăuntrul meu
înscrise-ntr-un univers aproape infinit,
alegându-și arbitrar orbite stranii, inegale, în jurul inimii
(care încă mai pulsează,
care încă mai pulsează)
ca o stea veche învăluită de praf cosmic și de mister
a cărei luminiscență poate fi percepută
doar cu urechea lipită atent de piept
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")