Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
puțin până la solstițiu
nu mai știu nimic, absolut nimic, despre mine
nu-mi mai scriu și nici cuvintele nu-mi mai rostesc
rătăcit prin clepsidre cu reziduuri compact opaline
într-un nexus steril matriceal inutil, oarecum pitoresc
ție-ți mai spun uneori povești și minciuni de la poluri
despre aventurieri temerari regăsiți după ani portrete în gheață
tu nu știi nimic despre tainele adânci, despre goluri
nici despre umbrele lor cum din tenebre-și capătă viață
lumea ta-i plină de umbre futile și galbene dungi
de oameni lipsiți de adâncuri, prăpăstii și piscuri
creionate-n mesaje stridente pictate pe pungi
abstractele, banalele jocuri învârtite-ntre discuri
degeaba-ți trimit mesaje de-aici, din locul acesta subit
cu timpul zvâcnind orbitor, doborât pe tâmplele-mi sure
cenușile calde ale orei se așează cuminți și mor implicit
asfințit colosal violet, apărut din neant, imposibil să-ndure
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")