Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
pe colinele lui Pan
eram atât de bătrân încât
până şi vinul mi se părea acru
până şi înaltul mi se părea,
mi se părea totul până la capăt
ca o iluzie a unei iluzii pierdute-n vis,
departe, într-o ţară fără nume
şi fără hotare trasate precis pe o hartă
omule, timpul se depune alcalin într-o doară
şi sigur apasă
omule lipsit de chip,
naiul are tulpinile încâlcite-n suflete,
el are goluri şi noduri
ca şi mine
şi ca şi mine suflă-n vânt câte-un cântec
uneori, mahmur, spre dimineaţă
eram atât de tânăr încât
drumul îmi declina numele,
lucru aproape imposibil
atunci cănd alergam la-ntâmplare
iar ziua nu se termina niciodată
mai devreme de ceasul al doisprezecelea
sau mult, mult mai târziu, imprecis
dezordonate acolade desprinse din aripile lor
ei erau doar nişte fluturi decoloraţi
de prea mult privit, de prea mult
şi poate de ploile scurte de vară
apropiate de nesigura mea verticală,
apele cădeau delirant
peste praful fin pulbere
aşezat pe faţă ca o masca provizorie,
necunoscută
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")