Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
nesomn
(epistolă de noapte către A.)
când rostesc cuvântul demult
ceva tremură înăuntrul meu
ca o pădure imensă de frunze
mișcate de o singură adiere
într-o infinită anonimitate
așadar, îți spun bătrâne prietene
cât de demult au fost toate,
încât până și timpul ce altădată le cuprindea
pare că s-a uitat pe sine
adăstând inutil la o margine insolită și violet de mare,
(sau de ocean fără nume și fără vreo certă dimensiune)
ce sfidează parcă prin imobilitate imensitatea spațiului
dintre inimă și minte
si regulile sale încă nedeslușite pe deplin
celelalte orizonturi rămase se rotesc straniu
descriind o inimaginabilă spirală a începutului,
cel fără de sfârșituri previzibile;
nisipul și scoicile putrede ale eonilor din urmă
se ridică în trombe de pe plaja pustie amintită mai sus
în coloane aparent verticale de materie precară către o nouă,
improbabilă dimensiune
și sincer, iarăși îți spun,
nu mai știu sigur dacă-s ceasurile trei după-amiază,
atunci când tetsubin-ul ar trebui să prindă apa-n clocot,
răspândind în aburi miresmele aspre ale ceaiului,
sau ne îndreptăm haotic către diminețile provizorii
când doar clipa trezirilor iminente
se apropie ca un asasin inocent, tiptil de pleoape
răzbunând în deșteptări bruște, reci și umede
toate insomniile meditative ale ultimilor nopți
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")