Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
morfeologie
timpul mă înghite monstru hulpav
mistuit la rându-i de propria insațiabilitate
numai umbrele palide ale unor zile destrămate-n fâșii
mai flutură-n vânt
pe la marginea deșertului a dulceagă,
distorsionată aducere-aminte
câteva doar, nu multe, nu profunde, nu deosebite,
câteva banale cuvinte
își pierd ecourile pe rând, scurse, întrepătrunse,
rătăcite-n ceața disruptivă a nopților incomplete,
obsedante și oarbe
haosul intens pe sine și apoi pe mine din reflexii oxidate
în retrolumină mă soarbe
amestecat cu resturi de stele și rămășițe explodate de aștri,
cu ogivele gotice, coloane de temple păgâne,
capiteluri, arhitrave de calcar, stâlpi și pilaștri
se-nalță nisipul clepsidric în trombe uriașe
spre ceruri flagrante, umede, strâmte și strâmbe
închid ochii și-adorm într-un târziu
am visat, treaz parcă sunt, mai visez,
sunt confuz, difuz, deschis sau închis în unghiul obtuz?
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")