Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
la est
răsăritul este singura poartă către dimineaţă
deschid larg ferestrele
(mâinile-s umede, ceţoase, reci)
surâd vag unei amintiri, unui vis rupt din mănunchiul
cu aromă de trandafiri albi, afrodisiaci
doar din colţul drept al gurii, aproape de ape
surâd
trec peste corodările acide ale zilei de ieri,
peste tendinţele vaste de degringoladă,
desprins subtil din motive incerte,
închis mai târziu de o acoladă,
ridic strâns în pumn nişte ţărână uscată
şi-apoi o arunc sus, în văzduhuri, în vânt
să-mi arate el unde
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")