Seminţe…

deschisesem ochii atît de larg, încît puteam cuprinde dintr-odată cerul întreg
cu toate păsările sale măiestre, cu toate stelele sale ascunse acum înțelegerii,
și toate frunzele aproape uscate ale plopilor pierduți, de pe drum,
ce se pregăteau în lumina alcalină, filtrată haotic, scăzută drastic deja
de o altă, legănată-n vîntul fierbinte de miazăzi, lepădare totală de sine
căci ce poate fi această renunțare la frunzele culorilor pastelate absolut
ce poate fi, dacă nu o renunțare de sine

ele existau deja în mine nu doar sub forma unor amintiri din alte vremuri,
cînd alți plopi, alt soare și alte păsări deosebite populau vehement același spațiu,
al anotimpurilor, ale căror treceri imprimau pe retine și pe irișii de nuanțe incerte,
pe fibrele expuse indecent ale cordului și ale altor mușchi tensionați,
mesajele secrete, tainele adînci ale unor prefaceri repetitive, ireversibile;

eu așa mă născusem, într-o iarnă zăludă cu zăpezi uriașe
(ce astupaseră cărărilor oamenilor și toate potecile ascunse ale fiarelor,
doar hornurile caselor răsuflau alb și fierbinte urmele vagi ale ființării)
cu toate aceste semne vitale tatuate, înfierate pe dinăuntru,
așa cum erau însemnați cîndva condamnații pe viață la galere,
astfel încît, doar cine ar putea să privească cumva spre-n afară,
cum ai privi prin pleoape-nchise lumina scursă picătură cu picătură
precum mierea densă și dulce-n transparențele ei de ambră, bizare și moi,
ar putea desluși cîte ceva din mesajul ascuns cu avidă-ncăpățînare celorlalți

dar pînă atunci, pînă atunci, ascultă cu atenție foșnetul taninos și uscat,
răstălmăcește-n gînd cuvintele acestea și pe toate celelalte, ce încă nu s-au spus
și nu se vor rosti niciodată, nu pentru că tăcerea ar învinge-ntr-un mod arbitrar,
și nici pentru că-ți apeși dureros buzele cu palmele-n strînsori acute, alveolare,
ci pentru că marea de ocru sigur te va cuprinde și te va acoperi-n miraje aeriale
ca pe o morganatică apariție desprinsă din vîrtejurile unor furtuni acute, secate de vlagă,
de apă veșnic vie, de spaime fără noimă zvîcnite-n sîn, și de dor fără subiect și fără substanță