Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
in/toarce/re cu faţa la toamna
plantele au o singuratate nemişcatoare
t/rece/re din seve uitate in azur
oamenii au singuratatea calatoare
spinzuratorile se lauda cu şnur
in vremuri de sfirsituri, pe marginea toamnei, privirea se rezema de ramuri ce asteapta galbenul rece;
leganarea rotunda a imaginii din ochiul inchis, ondula amintiri dincolo de timp;
vine vremea rece, totul t/rece, o iarna cosmica va ingheta amintirile in fulgi…
cerul se invelea in nori cu forme transcendente, in timp ce o creanga zgiria asfaltul;
iar gindul meu se rezema de urmatoarele cuvinte:
a nins, a plouat, iar a nins
cuvintele au inghetat, sau prins
intre orele intepenite de gind,
in asteptarea acelui curind…
e frig, e gol, o rece asteptare
creste straina un fel de mirare,
in cuvintele seci, incet amputate,
nimicul incape, se aduna in toate.
….
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")