Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
inorogul
Bogdan Tanase - Marinescu
2006-01-24
Stăteai pe inorogul gândului de ieri,
cu fruntea oboseai păduri,
copacii albi, prin geam,
îşi tremurau privirea, suri,
vrând noaptea s-o prefacă în poveri.
Şi tot chemam un inorog fiind
călare pe un inorog să dorm
şi somnul vrând să îl prefac în somn,
din vis te zămisleam iubind.
Lumina când sufla mă încălzeam,
mai eşti ce-ai fost, un vis fiind?
…un vis iubeam, tot mai adânc,
un gând zbura pe-un inorog,
prin geam copacii albi tot plâng
când întorcându-se în vis
privirea lunecoasă-şi frâng…
(cu permisiunea autorului mentionat)
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")