Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
innuendo
vezi, am o pereche nouă de jeanși albaștri
e adevărat, mă cam strîng pe pulpe și pe coapse
pentru că-s prea vanitos să-mi recunosc apetitul de gourmand,
nici celelalte defecte, pe nici unul dintre ele
și nu mă opresc din cumpărat haine și pomezi, și parfumuri
cu esențe vagi de cardamon, de ceai verde și levănțică proaspăt strivită,
amestecate grotesc în sticluțe foarte, foarte mici,
uneori infinitezimal, microscopic, atomic
tu-mi spui că au trecut cel mult două luni și trei zile de la ultima revoluție
și că planetele acum se rotesc invers, că-i trei după-amiază sau trei dimineața
(nici nu mai contează, darling, nici nu mai contează)
iar lucrurile nu au nicio logică a lor, implicită, exhaustivă
îmi repeți obsesiv că-s indiferent la durerile de dinți ale altora
și că am mai mult decît mi-ar trebui, mai mult decît au ceilalți
okay darling, am înțeles, am priceput, probabil că ai dreptate
(sarută-mă tandru pe obraz și-mi împunge ochiul cu andreaua, răzbună-te)
probabil că nu percep datorită miopiei accentuate realitatea asta uzată
iar mărginirile, limitările au devenit improbabile, îndepărtate, imperceptibile
ce să-i faci, se mai întîmplă
suntem doar oameni, ce naiba, doar bieți oameni
fîlfîie anemic perdeaua la geamul tău de la mansardă, darling
iar iarba asta pute de-a dreptul a mahoarcă de cea mai dubioasă calitate
cred că negrul ăla șmecher și creț te-a păcălit din nou
tu ești prea frumoasă, ești de un blond răvășitor, strălucitor
și atît darling
dar nu-i nimic, nu-i nimic, eu te iubesc și așa, fără măsură aș spune
fără prefață și fără introducere, eu te iubesc ca pe o piesă de teatru
care se-ntîmplă aici, pe strada asta umedă și strîmtă, aici și acum
peste scaunele și mesele terasei din colț și pe tarabele cu pește și pepeni
piersici, și alte fructe apropiate de toamnă, darling, precum gutuile-amăruile
printre mătăsuri și catifele întinse-n culisele vieții noastre comune,
pe standurile cu volume în ediție princeps legate frumos în piele de struț
sau de cameleon gigantic, ce povestesc doar despre tine
orb de-aș fi fost și totul ar fi luat-o razna cred, ar fi explodat în jerbe
sticlele de șampanie veche(cel puțin cinci ani)
înălțînd spre etajele superioare jeturi albe de spumă dulce
iar tu, darling, tu ai fi ținut trena purpurie cu o mînă subțire, creolă
să nu se tîrască prin praf și pulbere,
prin cenușile unui imperiu imens de absurditate
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")