Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
in numele celuilalt
in numele celui care nu are inca nume, dar va avea daca va dori
am scris, pentru ca nu mi-a interzis, fara sa stiu daca mai este in saminta
sau doar a ratacit undeva printre incercari:
=============
I
M-au brazdat pe campii aeriene
animale imaginare in unghi
cu priviri de vid.
Animale de la steaua Alcor,
animale vazute cu alt ochi,
cu alta vedere…
O, vocale ranite,
cuvinte inghetate pe cerul gurii,
totul era o strigare,
un racnet intr-un aer atat de rece
incat insusi sunetul crapa -
ca lovituri de pietre cu vanatai
iesind pe dinauntru.
II
Pasisem in somn ca sa uit.
Era o falfaire ampla,
era ea, archaeopterix,
cu batai din veac in veac
pe taramuri de vis.
Undeva intr-un timp batand secunda altei ore
auzeam parca: “avion cu motor…”
Deja incepusem sa cad cand,
cu o ultima privire,
zarii pe aripa ei
hieroglifa: “sunt”.
III
Ma trezeam cu o lovitura.
Azvarlit intre bolovani
inima mi-o taram intre arginti.
Eram purtat de intrebari
precum in vechime condamnatii
erau sfasiati in patru directii
de cai biciuiti,
sperand ca se va ivi din centrul meu,
din centrul meu ca se va arata
intrebarea cea simpla
pe care nu stiu sa o pun…
Sunt Musashi fara de cerc
si nu-i nimeni sa-mi deseneze
armonia…
Port cu mine,
visez,
un cuvant neinventat
care odata spus
sa ma infatiseze deodata, brusc,
pustiu.
Dar moare numai cine trebuie sa moara.
Cel care s-a compus cu sine insusi
devenind o sfera.
IV
Lasa-te razboinice mancat de foame,
insetat stai,
indurerat in os
si infrigurat in stea
pentru ca in golul foamei,
in golul setei
si in golul durerii tale,
in golul sufletului tau nestiut,
sa vina sa locuiasca
cu ample batai de zapada
un zeu al iernii.
======================== de mai mult de un an isi spune … adisan
semna cam asa:
Adisan in crug de an da cu bata in dusman pan-ajunge a liman
ps: aceste rinduri vin dintro toamna tirzie, prin anul 2003
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")
imi amintesc toamna tarzie…
poemul se numeste (inscriptie pe o aripa)