Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
gutui la ferestre
acestea sunt doar niște cuvinte simple, difuze, confuze
venise doar vorba-ntr-o doară așa, despre frunze
galben, portocaliu, ruginiu, roșu-auriu, fistichiu
deșertul fierbinte are-uneori un gust pronunțat de ocru și de pustiu
cinci, șapte, zece, nenumăratele nuanțe, culorile aprinse,
ascunzători pentru văpăile unor arderi frenetice, veșnic nestinse
chipuri de zâne bălaie și zmei, lei paralei, balauri grozavi,
mari, imenși chiar, dragoni fioroși cu solzi albăstrui, și hulpavi
forme bizare, precare, decupate de foarfecile ochilor strălucitori
din norii pufoși trecători, efemeri, schimbători, amăgitori
pe sus, foarte sus, pleacă în nesigure veuri stoluri de cocori călători
se aud, se-ntrepătrund chemări prin ceața și fumul rece din zori
din înalturi coboară spre noi în vârtejuri de vânt, părelnic un cântec
fragmentate sunete frânte, zbateri de aripi ca un magic și straniu descântec;
să plece când toamna-și leagănă-n aerul fraged albă năframa de brumă
peste oceane albastre cu valuri sparte agonic pe maluri de caii în spumă,
peste munții bătrâni străjuind depărtările cu căciulile albe ținute-ntr-o mână
zboruri fantaste scrijelite printre piscuri și-n colțuri tăioase în cinci de palide stele
peste văile adânci și păduri desfrunzite-n care-s ascunse părăsite castele
și aproape toate visele mele,
și aproape toate visele mele
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")