Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
fulgurații
razant, așa-mi treceau zilele și mai ales nopțile
razant pe la ureche și pe lîngă tîmplele sure
de parcă ar fi fost gloanțe și schije dintr-un război necontenit cu timpul,
desfășurat pe un front dur, unde-s luptele atroce, surde și sîngeroase,
acolo unde nu-i loc de sentimente, de milă și nici de iertarea vreunor păcate reale
sau doar a unora imaginare, închipuite, visate
foșneau frunzele proaspete, alcătuite rudimentar de primăvară
pe crengile elastice ale copacilor, mai ales ale mestecenilor,
ale ulmilor și ale plopilor tineri,
astfel încît să nu cuprindă, acoperind pe asfalt toată umbra mea prelungă
pornită-n uimitoare, incredibile pelerinaje
vîntul își țesea repezit pînza lui arahnidică, vălurind albastrul și albul,
amestecîndu-le aproape obscen cu verdele moale și crud;
șerpuind vagabond printre turle și hornuri către niciunde,
el fugea de un blestem, o anatemă aruncată-n glumă
ce-și împlinea efectul fatidic, lipsindu-l oricum de sensul unor ipotetice-ntoarceri
eu așteptam în schimb să înceapă ploaia ca o binecuvîntare, dintr-o clipă-n alta,
mi se-nchideau ochii a somn și a lene consumată-n fotolii decadente de catifea,
înfășurată strîns în pături imense din păr de camilă, țesute cu mîna
ceainicul vechi îmi spunea aburinde povești de la poluri de frig și de gheață
dintr-o vreme trecută în care nopțile toate și mai ales zilele
treceau razant altora pe la ureche și pe lîngă tîmple
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")