Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
flori de ger
mă-nvăluie-ntru totul zăpada și-i pace
în gerul dușman ce scârțâie-n tălpi și-apoi tace
fulgi mari se răsfrâng din fractali într-o mie de ace
din văzduhul albăstrui prin ferestre opace
privește și mâna subțire prin păr ți-o petrece
cum gheața acoperă pașnic orele zilei ce trece
amurg violet cu nuanțe perverse de rece
e frig maladiv în odaie și-s orele nopții spre zece
mai toarnă-n pahar din otrava cumplită a plăcerii
un pic, doar un strop, o clipită imensă a durerii
desprinsă demult, prea târziu, din tumultul tăcerii
ori poate-s nebun și a fost doar un zvon al părerii
sau mai bine aprinde luminile vechi de la sobă
și-oi spune povești într-o doară, într-o vorbă
pe plită așează alambicul cel negru de fontă
cu apă neatinsă și pune iubito de-un ceai sau de-o ciorbă
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")