Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
duel de noapte
(din ciclul: lumea (ne)văzută de sub borurile pălăriei mele din paie de orez)
pe dedesubt mi se zbârlise fioros părul
șarpele Kundalini sâsâia a desființare
și-aș fi scos sabia altădată
să-l las lipsă de-un cap prost
ofrandă umilă lui Susano-o
până când se va mai domoli furtuna
am înghițit oarecum în sec,
talpa piciorului drept
mângâia cu secul nisipul însetat
uscat de soarele absolut
dedicat solemn unor anotimpuri ale mâniei
număram secundele cum se scufundă încet
picături infestate de timp,
lacrimi nemeritate, așadar neplânse
într-un ocean infinit
unu, doi, trei..
restul însemna doar tăcere
și-n colțul ascuțit ca o lamă al ochiului
imaginea unui stol de ciori
ce-și filtrau umbrele
prin lumina vibrantă a Lunii
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")