Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
doza de 7
un crâmpei de timp putrefact ieșit cu-n capăt dintr-o cicatrice veche
asemenea unei ațe chirurgicale uitate-n cusătura superficială
fără unde de șoc propagate-n sinapse brutal,
așa îmi doream ziua și anul, clipa izbind în geam cu umărul, fruntea
insomniile, insolitul și-apoi la urmă de tot, frântă-n cioburi, aripa
fumul drapat în culori translucide de la fabrica de iluzii
se vedea însă de departe, de peste tot
(chiar și fără a mai fi nevoie să te ridici pe vârfurile degetelor
într-un pretins moment de falsă -între noi fie vorba- curiozitate)
înălțat cu pretenții de axis mundi
chiar în centrul geomantic al acestui ilizibile realități
închideam ochii pe rând în speranța unor vedenii din alte lumi
colorate-n șapte culori diferite, în șapte nuanțe ale culorilor,
în șapte umbre ale nuanțelor, în șapte evaporări ale umbrelor,
în șapte condensări ale evaporărilor, în șapte șoapte icoerente,
șoptite-n urlete pe la colțuri,
în șapte praguri înfierante-n șapte pietre de moară,
de palida noapte
apunea soarele într-o mare cubică fără aburi și fierberi atroce,
pe deasupra strigau către nicăieri pescăruși cenușii dintr-o specie necunoscută
prefăcuți de amurg pentru câteva clipe în flăcări zburătoare,
puncte de ființă între două perpendiculare infinite de albastru
sensibile, oglinzile prindeau în plasele lor languroase, în umorile lichide, apoase
fugitivele raze de lumină obscură, cu gust de lemn vechi și nouă cianură,
acel gust de vinuri alese, tari și roșii ca rugul aprins trecerilor, prefacerilor, drumurilor
pavate cu bune intenții, cenuși cu inserții fine de aur și inevitabila,
sufocanta zgură
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")