Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
Din viaţă
Ce-nseamnă rău, ce-nseamnă bine,
Fără dureri şi fără griji,
Fără lacrimi şi suspine,
Mereu cu ochii larg deschişi
Către lumină, spre fiinţă,
Spre drum, potecă sau cărare,
Către destin şi cu putinţă
Spre gândul cald ce cu mirare
Apare aievea, ţopăind
Prin capul greu, plin de-ntristare
Căci am uitat, din când în când,
Să mai uităm de viaţa care
Ne-a prins într-un vârtej, gonind
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")
este absenta raului un bine?
este binele o lupta?
poate fi o uitare carare?
pas spre alta zare?
ginduri, rinduri, sperante ce curinduri…