Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
dialog intre orb si olog
a nu vedea ca nu vezi, a merge mereu in urma, a nu lasa in timp macar urma
a ramine suspendat intre extreme, percepute ca normalitati, dar totusi lasind
gindurile sa sara peste granite acceptabile, este un fel de a nu fi in norma/litate
fara a iesi din real/itate;
in afara timpului sincron, nu exista numitor comun in care se poate naste intelegerea deplina a unor trairi; ne ramine anonimatul exprimarii, atirnat de sensuri, suspendat in interpretari subiective, disecat inutil de incercari extrapolante; contrar aparentelor, toate elementele de esenta nu se releveaza prin exceptie ci doar prin conceptie; o comoara este pretioasa ca e rara; o idee este valoroasa nu prin faptul ca e frumoasa ci prin expresia asimilata in afara sensurilor comune, in afara definitiilor interpretative, dincolo de semantic; granita dintre rational si i/rational se ascunde in banal; gratia se da cu ratzia;
la fel si explicatia; vine doar la sfirsit; inca nu a fost trait, mai avem de …pritocit, citit, gindit, simtit, impartit; citi de putini vor fi cei ce vor intelege… pentru ca nu exista lege care sa te dezlege de ce e dincolo; asa ca ramine un prag, un drum, un acum: …fum.
==========
Singele meu cintator, a tisnit nocturn de pe buze, in vibratii vechi precum niste incantatii pagine, in reverberatii amesctecate cu fulgere si fire de ploaie grabita. Uscat matinal in amintiri tulburate de aburii visarii, roshul lui era o amintire desprinsa din real, ce atirna geometric de metalul vibrarii, ca o scriere nedescifrata despre trairi neterminate. Nesters in intregime, pierdut in cutele timpului, pulsarea lui inca prezenta imi amintea ca a mai cazut o stea, umplind calea lacteee cu inca o absenta, ascunsa de norii trecatori. Durerea difuza nu mai era decit un ecou tirziu, dovada ca am sa mai fiu in prag de suferinte minore, cautator de adinc, pe drumul ce taie alegerile prin starile agatate de apusuri.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")
“Mă întreb dacă o amintire e ceva ce ai sau ceva ce ai pierdut…”