Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
de 4 ori niciodată
(cel mai greu este să începi o poezie;
este precum ai striga din cea mai adâncă noapte
o fantomă oarecare, iar aceea ce va răspunde chemării tale
va fi una necunoscută, perfect anonimă, născută sălbatică
și de neîmblânzit)
eu voi chema toate lucrurile și toate ființele la mine
cu nume pe care voi nu le-ați mai auzit niciodată
pentru ca aceste nume nu s-au mai rostit niciodată,
aerul nu a mai vibrat niciodată pe frecvența sunetelor acestor litere aproximative
din care cuvintele magice se alcătuiesc în arcade și chei de bolți,
în corintiene coloane și-n turnuri înalte,
mult mai înalte decât falnicii chiparoși, decât cedrii cei vechi
de o mie de ani
din al căror lemn încă mai răsună din când în când țipătul agonic al păsării Alchion
doar ca un ecou nesfârșit întors vremelnic din neființă
lumile lor vor rămâne atunci pustiite, goale pe dinăuntru și părăsite
nerostirea se va fi înstăpânit grabnic la suprafață
limpezind prin imobilitate absolută apele cândva curgătoare,
pădurile cândva foșnitoare,
norii cu ploile
zborul cu păsările
ziua cu zorii
cerul cu stele
departe și grele
regi și castele
praf și nisip
sărmanul Oedip
tristețea nu va mai fi niciodată cum era odinioară, în alte vremuri
simplă, onestă și la îndemâna tuturor
și doar cei aleși după îndelungi și grele-ncercări
vor avea privilegiul să guste, fără însă a se vindeca definitiv,
picăturile amare ale leacului
de la capătul veacului
prin zodia racului
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")