Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
cum/pare; com/parare;
ce se compara cu ce
ce este de comparat?
De-i dulce cu de-i sarat?
De e rar, de e amar?
de-i stupid, cu de-i perfid,
ce e, cu ce-i insipid?
de-i frumos cu urduros
de-i perfect cu de-i infect?
Sau aplicam cu gratie
grade de comparatie?
ce e mic in ce e mare
parte, ca in fiecare
un intreg cu ce-l compune
un compus cu ce ramane?
piatra, in mijlocul plajei
Sahara in jurul oazei
trandafirul, cu un spin
innoratul cu senin,
oracaitul, in tacere
luna, intre stele
soarele, in constelatie
ritmul in defibrilatie
omul, intre fiare
fiara, intre ghiare
coltul in sacal,
metafora in banal,
oglinda in lac
bobocul in mac,
musuroi in piramide
electron in lantanide
stropul in ocean
opritul, in mers
sensul, in nonsens
relativ, in absolut
sfarsitul, in inceput
clipele in an
scopul in van?
Este timp, sau este spatiu?
e destul, sau e nesatiu?
E vladica, e opinca
e furnica, e magar
e tantar sau armasar?
Ce aflam cand afirmam:
cine suntem? sau cum stam?
cine-am fost,
de-am avut rost?…
Iar de nu
ce fu de fu?
Ce vom fi
sau cand vom sti?
Vom sti sau ne-om amagi?
iar la vesnica-ntrebare
de ce spicul e-npicioare
iar rama e taratoare
cine va raspunde oare?
Cum de sta condoru-n vant
iar noi lipiti de pamant?
Cum se-avanta libelula?
Cum se leagana pendula?
Este doar un mar de vina
Este doar Adam, pricina?
Cand totul a inceput
a fost lent, a fost tumult?
Cand totul nu va mai fi
va fi cineva a sti?
21.11.10
tin
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")