Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
zero contrast
(pe lespezile goale pușcă din porfir, statuie
se-așterne praf cernut dintr-o straină lume
fachir cu mâinile zdrelite prin ascuțiș de cuie
cu prețul unei toamne destăinuită-n brume)
orice ai putea să-mi spui tu despre timp
mi se va părea, fără-ndoială, bizar
prea puțin, nesemnificativ, originar placentar
eu țin prizonieră între gene o nanosecundă
o tremurătoare și instabilă, o inconcretă și explozivă
introspectivă undă;
o necuprinsă întindere de iarnă pustie
sau poate o imponderabilă, incoerentă tundră
mă fac vinovat, fără putință de tăgadă, de iluzii
de fluctuantul și fantasmagoricul iluzoriu,
acesta este un fapt eminamente concret,
este fără-ndoială notoriu
generez pe alături confuzii pulsante dintre cele mai suple
așa cum dă laptele-n foc clocotind refulant emulsii cvintuple
răspândind către ceruri mirosul de ars, ori de arsis
perceput integrant într-un amplu, veritabil,
continuu și tandru catharsis
orice ai putea să-mi povestești tu despre timp,
vorbe sau verbe amorfe putrede-n timpuri
despre trecătoarele sau despre veșnicele onirice anotimpuri
mi se va părea ficțiune narată de origine pură
eu țin și acum ostatice cuvintele tainice-n gură
contopindu-mă-n arbori ca o piele vie de lemn,
ca o scoarță de carne brazdată de vene
umplute cu sevă verzuie de sânge
este trist, recunosc, hai te rog, nu mai plânge!
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")