Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
cântec banal de iarnă
ninge și ninge și ninge
alba povară obscură de nea pe umeri se-așează
cu forță-n troiene mă împinge
m-apasă pe piept și mă-nvinge
ninge și ninge și ninge
cu linii piezișe de gri și de-albastru
vedenii de ieri, de mâine, de azi
așa grăit-a cândva sau poate a tăcut resemnat Zoroastru
eu simt cum te pierzi printre cețuri departe și arzi
printre crengile ninse de ani, de molizi, de arini și de brazi
ninge și ninge și ninge
în oblice dungi când negre, când roșii
pe garduri se suie și cântă absurd
a-nserări colosale cocoșii
pe la case arde aprig focul în sobe de fier
și-s pașnici, pufoși și aproape botoșii
ninge și ninge și ninge
gerul cel rău e acum iscoadă la geamuri
tare-nciudat că nu ne mai poate atinge
ninge și ninge și ninge
mi-e somn și mi-e lene alene
timpul greoi îmi atârnă vise de aur
și solzi moi de plumb de pleoape și gene
fumul din hornuri pe cernitele streșini
poveștile vechi de un veac tot își cerne
ninge-n tăcere deplină de iarnă bătrână
să plec îți spun sincer că-mi este acum peste mână
ninge și ninge și ninge
ibricul de argint vin roșu înfierbântă pe plită
iar tu te preumbli agale-n odaie
doar în cămăși de mătase ascunsă ispită
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")