Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
cântec amăgitor de ploaie
din chitara veche lunecă-n apă sunete
cercurile se nasc regulat, concentric, fast
la mine-n ureche picură ploaie
ca-ntr-un tub de rezonanță până în suflet
cântecele au ceva carnal, senzual
parcă-s niște buze lipsite temporar de darul sărutului
nici cuvintele nu se mai rostesc
decât pe jumătate
revendicându-și sensurile sprea seară, târziu
atunci când fără reflexii aluzive,
ploaia pare sfârșită
m-au trădat iarăși simțurile
nu s-a oprit ploaia,
ea doar m-a-nșelat
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")