Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
asezonări
nisipul își tânguie glasul prin strune
și-i vântul acid și cărunt printre dune
deșertul poveștile tainice-și spune
(din cântecele uitate ale deșertului interior)
dă-i cu sare și piper
dă-i cu ce-o cădea din cer
cu emoții și cu vise
dă-i cu torțele aprinse
printr-o noapte de mister
dă-i cu ce-o urca în cer
și mai dă-i cu antonime
dă-i cu părțile sublime
cu o stea să-i dai măcar
fără să aibă habar
fără să-și dorească sensuri
dă-i cu strofe și cu versuri
dintr-o mie de-nțelesuri
cu arcușul tras pe strună
dă cu mine într-o lună
care-ar vrea și ea să-ți spună
un cuvânt acolo, două
dă-i cu o mătase nouă
fără rochie cumva
dă cu mine-n dumneata
în alunecări de ceară
scurse-n ceasuri de aseară
împărțită între noi
o singurătate-n doi
iar apoi să-i dai cu nori
ori cu-ntunecate ciori
gând de-o mie de fiori
într-un vag amurg de toamnă
fie-ți milă nu da, doamnă
sau mai bine dă cu ură
dă-i odată una-n gură
să-i sară pe jos măsele
să-ți faci la cuțit plăsele
și la gât un colier
din argint, din os și fier
să-ti bați mai târziu un plug
să ari apele ce curg
invers dintr-un timp pierdut
într-un loc necunoscut
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")