Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
a/bat/oare
sunt garile tot mai pustii
amintirea e doar un schelet
calatoresc ingropat intre vii
moartea danseaza la cabaret
sensul absent se pierde in vint
singuratatea curge prin vena
o rana deschisa e intregul pamint
spinzuratori se ridica pe scena
bocete se aud in surdina
viitorul creste ca un cimitir
doar ciuma poate sa vina
sa mai ceara ultimul bir
orbit ca un ochi de tacere
gindul coboara in absente
desert cu fintini de durere
aduna nisip din esente
la mal vin doar cadavre
lovite de valuri, uitate;
asceti se usuca in lavre
pentru aceleasi pacate
moare fara arc o sageata
disperare e ultimul zbor
universul zadarnic se dilata
cind viata naste un abator
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")
as putea jura ca bacovia cel mort a inviat special pentru a da nastere acestei poezii dar defapt , se pare ca ea a luat nastere in gandul altui om ,care ,spre ciuda lui bacovia i-a atins poate chiar depasit nivelul (deabia astept sa primesc bpedeapsa Sempai)