Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
Drumul catre Samarkand-Vremelnicie
O, Tamir prietene si frate vezi oare lacrima inghetata
De pe obrazul meu?
Vezi frate cum aceasta, lacrima, se evapora
Si ajunge duh raspandit prin tot aerul rarefiat al diminetii de iarna?
Lacrima-duh o, frate Tamir este semnul gandurilor durerii
Ce-mi apasa pieptul ca o platosa mai grea si mai mare
Decat sunt eu obisnuit sa port, o Tamir, frate…
***************************************************
A sosit timpul minunat al povestilor de iubire
Spuse chiar si-n cuvintele negre de cerneala ale condeiului.
Caci ea, iubirea Tamir, sta la temelia tuturor sufletelor
Precum piatra de granit la temelia cosmeliei cele mai sarmane
Sau la temelia palatului celui mai vestit, celui mai aurit…
Iubirea-i nu-i de o seama cu dragostea si nu-i dintru aceasta
Iubirea-i flacara scanteietoare pe cata vreme dragostea-i
Caldura din miezul lucrurilor simtita adanc, undeva, inauntru.
Iubirea-i pasarea cerului sagetand departari dincolo de cuprinsul ochiului tau, Tamir
Pe cata vreme dragostea e insusi cerul azurului impartit cu marea, frateste
Iubirea e corabia faurita din lemnul unui cedru de o mie de ani,
Pe apele acestea ale albastrului, printre insule albe, de calcar…
Dragostea e vantul molcom din panzele intinse ce duce corabia
La tarmul tuturor lucrurilor ce s-au facut si desfacut, pana acum, Tamir…
Caci iubit fiind poti duce poverile tuturor vremurilor,
Iubind nu-ti pasa de vantul din coasta, de colbul cararii,
De adancimea ranilor, de goliciunea trupului, de frigul noptilor,
De ura salbatica dar neputincioasa a vrasmasilor….
Te hranesti cu dragoste si te adapi cu vise,
Precum armasarul nazdravan al stramosului din poveste
Arzi focuri inauntru, vulcan fara flacara si fum
Doar tremur si-n timpuri pierdute juraminte…
********************************************************
Poate ai vrea Tamir, prietene si frate, poate ai vrea
Sa ma intrebi in gandul tau cel negrait, de ce plang…
De ce jertfesc lacrima-duh in frigul diminetii de iarna
O, frate Tamir, iti voi raspunde in gandul meu…
Asta noapte am avut un vis in care se facea
Prin gesturi, sentimente si rareori cuvinte
Ca nu mai sunt tanar demult…
One Response to “Drumul catre Samarkand-Vremelnicie”
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")




prietene, atit de rar in avatar,
stelele de mult sunt foc fara jar
timpul este doar marginire de stare
tineretea o iluzie prea mare
incerc sa alerg invers, prin vers
am invatat sa inot chiar inapoi
doar de renunti la pasul din mers
vei ajunge sa intelegi vremi de apoi
e golul atit de plin si cu tine
nimeni nu se intoarce spre inceput
totul e un noroi fara amintire de sine
orice ulcior se va intoare in lut…