Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
necrez(nechez) poetic
- o saptamana-doua inainte scrisesem urmatorul poem, pe care il postez acum, ca urmare a celor scrise de Necuvinte si Nukarumi
(poetul)
despre el se spune ca umbla dupa una din Bucuresti
care l-ar fi lasat pentru un bogatas
cu care a plecat la Paris si dusa a fost
jandarmii il salta de pe vreo banca din parc
in somn ii pare ca-l ridica ingerii Domnului
apoi un picior in spate il trezeste:
asa, na!…mama lui de imputit!
“lasati copiii sa vina la mine” -
il auzi spunand uneori
in palavragelile lui fara inteles,
iar copiii vin intr-adevar la el
si-i suna din vreo goarna pe la spate,
ii leaga sireturile unele de altele,
ori ii prind in par hartii, acadele si alte nimicuri
un politai a vrut sa-l legitimeze,
dar a ramas consternat la urmatorul raspuns:
“domnule Kant, sunteti un dobitoc!”
toate astea sunt de fapt mai mult vorbe,
nimic nu se stie sigur despre identitatea lui
si la urma urmei nimanui nu-i pasa; -
nici unde dispare cand vin ploile si frigul
si nici de unde apare cand vine primavara
n-as avea, totusi, decat atat sa va spun:
ne vom ruga zile si nopti
si vom posti si iar ne vom ruga
si degeaba ne vom ruga,
caci mare nenorocire va cadea asupra noastra
si mare foc si cutremur va fi
soarele se va face negru ca un sac de par
si luna va fi ca sangele,
iar stelele cerului vor cadea pe pamant
precum smochinul isi leapada
smochinele sale verzi
cand este zguduit de vijelie…
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")