Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
incantații de toamnă (ultimul segment)
mă învăluie tainic toamna-n culori blânde
și-s acoperit pe creștet
doar cu acele nuanțe calde de ocru
ce și-au împlinit de puțină vreme prin lumină sorocul
sunt impregnat până-n măduva oaselor
de sunetele nisipului scurs din mâna strânsă-n pumn,
aidoma unei clepsidre de carne
ce măsoară fără noimă
imensitatea desăvârșită, imaculată
dintre ieri și mâine
astăzi,
prevăd arcuindu-mi trupul
în parabole desfăşurate delicat
cum au să acopere sentimentele inedite de peste vară
zbateri de frunze izbind vântul cu purpuriu, cu ruginiu și violet
(desprinse târziu, spre seară
din frânturi ale unor zboruri mimate)
și picături incolore, inconsistente de ploaie
aduse de departe să picure monoton
pe la colțurile unui anotimp consumat,
visat necontenit cu premeditare
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")