Poem de unul singur…
16 Aprilie 2012
lui Bacovia…

Atât de singur sunt, ca un cavou,
Spun “bună ziua”, nimeni nu-mi răspunde
Și rugăciunea mea-i fără ecou,
De Tine, Doamne, cine mă ascunde?!

Eu și cu mine am rămas în lume,
Niciun prieten, nicio umbră n-am,
Singurătății mele dă-i un nume
Precum i-ai dat întâiului Adam.

Și sufletul parcă mi-e rupt în două,
Măcar de el, rănitul, să te-nduri,
Atât de singur sunt și-afară plouă,
O ploaie ca din Sfintele Scripturi…

de Nicoara Nicolae Horia

===

http://goldennumber.net/index.htm

===

Cand iubirea coplesitoare va face semn, urmati-i indemnul,

Chiar daca drumurile ei sunt aparent grele si prapastioase,

Si cand vraja ei paradisiaca va cuprinde cu aripile ei angelice,

Supuneti-va misterului ei, chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i

V-ar putea rani.

Iar cand iubirea transfiguratoare va vorbeste

Si o simtiti profunda si divina, dati-i crezare,

Chiar daca vocea ei ar putea sa va sfarme visurile himerice,

Asemenea vantului de miazanoapte care va pustieste gradinile.

Fiindca precum iubirea va incununa, adeseori tot ea trebuie sa va si crucifice,

Precum va face sa cresteti mai repede si imbatati de fericire,

Tot ea trebuie sa va reteze uscaciunile si sa va distruga cat mai repede

Rautatile si egoismul.

Precum ea va ridica, imbatati de bucurie, pana la inaltimea voastra ideala,

Alintandu-va cu o dumnezeiasca gingasie ramurile cele mai fragile

Care freamata in lumina soarelui infinit al iubirii,

tot la fel ea va razbate ca o miraculoasa forta purificatoare

pana in adancul radacinilor voastre, zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.

Asemeni snopilor de grau,

Ea va secera, niciodata intamplator,

Va treiera pentru a va descoji,

Va vantura pentru a va curata de pleava,

Va macina pana la inalbirea fainii voastre

Va framanta pana ajungeti supusi, divini si puri

Ca apoi sa va harazeasca focului sau

si sa puteti deveni painea cea sfanta

a nemuririi la ospatul divin.

Toate acestea si multe altele vi le va da cu prisosinta iubirea,

pentru ca astfel sa va puteti cunoaste pe deplin tainele inimii

si sa deveniti o parte din inima Vietii Eterne

din care izvoraste Iubirea.

Dar daca, stapaniti de indoiala, egoism si meschinarie, suspiciune sau teama,

veti cauta doar tihna si placerea dragostei care permanent vi se daruie

fara ca voi sa iubiti,

Atunci e mai bine sa va acoperiti, fiind infranti, goliciunea

si sa iesiti din treierisul iubirii,

Spre a va intoarce, ramanand inchistati si singuri in lumea fara anotimpuri,

unde veti rade, dar nu cu intreaga voastra bucurie,

unde veti plange, dar nu cu toate lacrimile voastre

pe care vi le-ar fi putut smulge extazul iubirii.

Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia energia sa atotputernica, divina si

misterioasa decat de la sine.

Iubirea nu stapaneste si nu vrea niciodata sa fie stapanita de cel sau cea caruia i se daruie.

Fiindca iubirii adevarate ii este de ajuns iubirea infinita, sublima si transfiguratoare

Cand iubiti nu trebuie sa spuneti “Creatorul este in inima mea”

ci mai degraba “Eu sunt acum topit de iubire in inima Creatorului”

Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii, fiindca iubirea,

daca o meritati cu adevarat, va va arata drumul ea insasi.

Iubirea nu are nici o alta dorinta decat aceea de a se implini prin totala iubire.

Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte, fie ca acestea sa fie:

Sa te topesti de iubire in tot si sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta;

Sa cunosti adeseori durerea prea marii duiosii;

Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii;

Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti plin de recunostinta

multumire pentru inca o zi de iubire;

Sa te odihnesti, coplesit de beatitudine, la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;

Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului;

Si apoi sa adormi inaltand din inima o ruga pentru fiinta iubita, iar pe buze sa

ai un cantec de lauda.

http://www.openculture.com/2010/03/nature_by_numbers.html

prin gind cuvint si fapta
sa urci mereu o treapta:

=============

(pe mormint fara sfint):

=============

alpinistul atirna de un cui
bucurii sa fie in viata tuturor
ma obisnuiesc cu moartea oricui
dar n-am sa fiu trist cind am sa mor

(pupila din privire: o gaura neagra pentru o viata intreaga)

(definitia punctului: acea forma/fi/gura geometrica elementara fara nici o dimensiune)

doua puncte alaturate nasc linii adevarate

o linie credincioasa poate deveni frumoasa

timid indragostita de un punct, ramine totusi la egala distanta

si astfel apare eternul cerc plin de prestanta;

o minte insa destul de isteata

a schimbat aceasta curba in viata;

rotit si ametit de aceasi placere

ramine doar linie in repetata durere;

in/toarcere si permanenta plecare

rotirea devine liniara carare

====================

translatie pt gind in alta destinatie:

tot ce este pare a fi, imaginatia altfel va gasi, realul diferit va sosi;

====================

in timp evadarea a devenit un vis al copilariei

in afara cuvintelor ce se poate spune?

timpul va sti ce sa adune

http://vimeo.com/24504398

Unde sunt cei care mai doreau sa viseze?

Se schimba balamaua lumii, dispar toti cei care mai apar atit de …rar.

Printre cei care nu mai pot sa fie, a intrat fara sa vrea Steve Jobs.

Mia placut fara sa stiu de ce de prima data cind lam putut vedea/asculta pe net, etc.

Doar sfirsiturile scot la iveala adevaruri nestiute, fapte necunoscute.

Unul dintre acestea este discursul pe care la tinut la o universitatea americana.

Poate unii lau vazut deja, consider insa ca merita sa ramina in amintirea noastra vie.

Nu am gasit un link youtube pentru o inserare locala, asa ca voi pune doar unul gasit pe net.

Mai sunt si alte variante, acesta pare sa fie complet. Nu cred ca se poate adauga sau scadea ceva.

http://www.financiarul.ro/2011/10/07/discursul-lui-steve-jobs-la-stanford-integral-subtitrare-romana/

Citeva reflectii dezlegate de gind:

Ex/prima/rea gindului ar trebui sa inceapa ca un izvor de …apa.

Sa lasi raul sa treaca, pe primul loc sa nu te asezi pe tine si sa nu uiti ca oricit ar parea lumea ca este in afara, si noi raminem in afara lumii.

Marile virtuti se gasesc in faptele neinsemnate.

Adevarata intelepciune in simplitate.

Vorbele mari sunt pentru oamenii mici.

Cuvintele banale ramin printre amici.

Pentru prieteni nu sunt necesare vorbe …rare.

Adevarul fara saminta tot rasare.

http://www.youtube.com/watch?v=rn4dPqvGFs0

http://www.youtube.com/watch?v=EYF_75VRTK4&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=VAWbmjfbHMY

http://www.youtube.com/watch?v=vC_qyMIqb-s&feature=related

dar il poarta

valul nu e malul

dar il intilneste

in eter totul efemer:

——–

mai bine adevarul sa il atingi

decit in despicare sa il stingi

——–

Nichita ne învaţă:“Poezia poetului stârneşte poezia intimă a fiecăruia.Un poet este cu atât mai măreţ cu cât cei care-l citesc nu pe el îl descoperă, ci pe ei înşişi“

(hemografie : scrierea cu tine insuti)

——–

fragmente nocturnonirice:

sa iti iei singele tinar si sa il asezi in cuvinte batrine,

sa astepti orice ieri sa devina un maine,

in acest azi in care mereu ai sa cazi,

sa mergi pina cind pasul se va toci in zari dilatate de mirare,

sa repeti miscarile pina cind aerul amputat va ingheta in respiratia nesfirsita,

sa iti asezi trupul dincolo de dorinte pina se va trezi in alte fiinte,

sa lasi privirea sa orbeasca in asteptarea unei imagini definitive,

sa cauti in spatiile dintre prezente pina la anularea oricarei absente,

sa intri in scorbura linistii ca in rana ascultarii niciodata complete,

sa speri ca va apare cineva ce va respira acelasi aer ;

dar mai ales sa taci cind vorbele ar arde,

dar mai mult ca oricind, mai mult ca oriunde

sa continui cind trecerea rasfira prezenta tuturor in zari nestiute;

——

cine pierde un prieten, ramine fara o parte din el insusi;

cine uita un bine, este mai sarac decit la inceput

cine este absent, nu va vedea nimic din acest prezent

============

motivarea absentei

se nasc incet zile in care nimic nu se mai spune

din lumini boreale va ramine numai o raza

in departari uitate magii vor ghici in rune

despre vesnicii nechemate ce stau de paza

——-

cimitirele cresc, taceri adunind in cavouri

nici o ruga nu poate opri aceasta schimbare

cindva craii de la rasarit aduceau cadouri

dar nimicul  va acoperi orice alta carare

———

din prezent nu mai ramine decit o cadere

nasteri imposibile se doresc sa devina fertile

fructele sau uscat dincolo de orice parere

adevaruri sucomba in formulari prea subtile

———-

de am putea ramine in ieri, sau poate in toate

macar un ecou repetat in labirintul final

plecarile noi nu ar mai fi atit de uscate

absenta ar cadea intre clipe aproape banal

si asculta mai bine, prietene intru cele nerostite,
nu cochiliile sunt cele ce se sfarma sub talpi,
ci talpile insesi
isi desfac sucul dulce-amar
din cupele vinetii ale bubelor tuturor calatoriilor
sfarsite mereu, desigur,
in inima

prietene,
astazi voi dansa ca si cum
mi-ar muri sotia si copiii,
fratii, parintii si rudele
voi dansa ca si cum
numai eu as sti ritmul asta nebun
caci numai el, la randu-i,
ma stie

daca ma cauti, sunt aici
in acest miez incandescent
asemeni miezului pietrelor
pe care numai racoarea tacuta
a apelor il stie

vom prinde un miel si-l vom frige
si vom bea putinul vin,
cam acru, ce-i drept,
pe care-l mai avem,
iar rasul nostru va fi asemenea dansului,
asemenea vinului si mielului,
pinilor si chiparosilor
marii, si pietrelor,
soarelui
si mai ales asemenea acestei prabusiri
care zau daca n-a fost cea mai splendida
din cate am vazut vreodata