=============

(pe mormint fara sfint):

=============

alpinistul atirna de un cui
bucurii sa fie in viata tuturor
ma obisnuiesc cu moartea oricui
dar n-am sa fiu trist cind am sa mor

(pupila din privire: o gaura neagra pentru o viata intreaga)

(definitia punctului: acea forma/fi/gura geometrica elementara fara nici o dimensiune)

doua puncte alaturate nasc linii adevarate

o linie credincioasa poate deveni frumoasa

timid indragostita de un punct, ramine totusi la egala distanta

si astfel apare eternul cerc plin de prestanta;

o minte insa destul de isteata

a schimbat aceasta curba in viata;

rotit si ametit de aceasi placere

ramine doar linie in repetata durere;

in/toarcere si permanenta plecare

rotirea devine liniara carare

====================

translatie pt gind in alta destinatie:

tot ce este pare a fi, imaginatia altfel va gasi, realul diferit va sosi;

====================

in timp evadarea a devenit un vis al copilariei

in afara cuvintelor ce se poate spune?

timpul va sti ce sa adune

http://vimeo.com/24504398

Unde sunt cei care mai doreau sa viseze?

Se schimba balamaua lumii, dispar toti cei care mai apar atit de …rar.

Printre cei care nu mai pot sa fie, a intrat fara sa vrea Steve Jobs.

Mia placut fara sa stiu de ce de prima data cind lam putut vedea/asculta pe net, etc.

Doar sfirsiturile scot la iveala adevaruri nestiute, fapte necunoscute.

Unul dintre acestea este discursul pe care la tinut la o universitatea americana.

Poate unii lau vazut deja, consider insa ca merita sa ramina in amintirea noastra vie.

Nu am gasit un link youtube pentru o inserare locala, asa ca voi pune doar unul gasit pe net.

Mai sunt si alte variante, acesta pare sa fie complet. Nu cred ca se poate adauga sau scadea ceva.

http://www.financiarul.ro/2011/10/07/discursul-lui-steve-jobs-la-stanford-integral-subtitrare-romana/

Citeva reflectii dezlegate de gind:

Ex/prima/rea gindului ar trebui sa inceapa ca un izvor de …apa.

Sa lasi raul sa treaca, pe primul loc sa nu te asezi pe tine si sa nu uiti ca oricit ar parea lumea ca este in afara, si noi raminem in afara lumii.

Marile virtuti se gasesc in faptele neinsemnate.

Adevarata intelepciune in simplitate.

Vorbele mari sunt pentru oamenii mici.

Cuvintele banale ramin printre amici.

Pentru prieteni nu sunt necesare vorbe …rare.

Adevarul fara saminta tot rasare.

http://www.youtube.com/watch?v=rn4dPqvGFs0

http://www.youtube.com/watch?v=EYF_75VRTK4&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=VAWbmjfbHMY

http://www.youtube.com/watch?v=vC_qyMIqb-s&feature=related

dar il poarta

valul nu e malul

dar il intilneste

in eter totul efemer:

——–

mai bine adevarul sa il atingi

decit in despicare sa il stingi

——–

Nichita ne învaţă:“Poezia poetului stârneşte poezia intimă a fiecăruia.Un poet este cu atât mai măreţ cu cât cei care-l citesc nu pe el îl descoperă, ci pe ei înşişi“

(hemografie : scrierea cu tine insuti)

——–

fragmente nocturnonirice:

sa iti iei singele tinar si sa il asezi in cuvinte batrine,

sa astepti orice ieri sa devina un maine,

in acest azi in care mereu ai sa cazi,

sa mergi pina cind pasul se va toci in zari dilatate de mirare,

sa repeti miscarile pina cind aerul amputat va ingheta in respiratia nesfirsita,

sa iti asezi trupul dincolo de dorinte pina se va trezi in alte fiinte,

sa lasi privirea sa orbeasca in asteptarea unei imagini definitive,

sa cauti in spatiile dintre prezente pina la anularea oricarei absente,

sa intri in scorbura linistii ca in rana ascultarii niciodata complete,

sa speri ca va apare cineva ce va respira acelasi aer ;

dar mai ales sa taci cind vorbele ar arde,

dar mai mult ca oricind, mai mult ca oriunde

sa continui cind trecerea rasfira prezenta tuturor in zari nestiute;

——

cine pierde un prieten, ramine fara o parte din el insusi;

cine uita un bine, este mai sarac decit la inceput

cine este absent, nu va vedea nimic din acest prezent

============

motivarea absentei

se nasc incet zile in care nimic nu se mai spune

din lumini boreale va ramine numai o raza

in departari uitate magii vor ghici in rune

despre vesnicii nechemate ce stau de paza

——-

cimitirele cresc, taceri adunind in cavouri

nici o ruga nu poate opri aceasta schimbare

cindva craii de la rasarit aduceau cadouri

dar nimicul  va acoperi orice alta carare

———

din prezent nu mai ramine decit o cadere

nasteri imposibile se doresc sa devina fertile

fructele sau uscat dincolo de orice parere

adevaruri sucomba in formulari prea subtile

———-

de am putea ramine in ieri, sau poate in toate

macar un ecou repetat in labirintul final

plecarile noi nu ar mai fi atit de uscate

absenta ar cadea intre clipe aproape banal

daca-i deschizi,
privirile tasnesc ca dintr-un furnicar
atavism cosmic
ce cuprinde toate formele lucrurilor
doar pentru a se intorce navalnic,
aproape razbunator,
sa se reverse asupra fundatiilor
si sa izbeasca peretii,
oricum destul de precari,
care-ti apara fiinta

impins in ploaie
in fata plutonului de executie nocturn,
din vrajba furtunii cu marea
imprumuti o forta enorma
ce-ti stapaneste bratul incordat,
umerii si coapsa herculeana

vorbele de dragoste
ce-si gasesc forma numai in vis
sunt parca una cu alergarea
pe care ti-o interzici
si-o intemnitezi in acel fund de beci
al unei nemiscari ce poarta insemnele groazei
si in care
zeii insisi iau foc asemenea
unor papusi de carton

si asculta mai bine, prietene intru cele nerostite,
nu cochiliile sunt cele ce se sfarma sub talpi,
ci talpile insesi
isi desfac sucul dulce-amar
din cupele vinetii ale bubelor tuturor calatoriilor
sfarsite mereu, desigur,
in inima

prietene,
astazi voi dansa ca si cum
mi-ar muri sotia si copiii,
fratii, parintii si rudele
voi dansa ca si cum
numai eu as sti ritmul asta nebun
caci numai el, la randu-i,
ma stie

daca ma cauti, sunt aici
in acest miez incandescent
asemeni miezului pietrelor
pe care numai racoarea tacuta
a apelor il stie

vom prinde un miel si-l vom frige
si vom bea putinul vin,
cam acru, ce-i drept,
pe care-l mai avem,
iar rasul nostru va fi asemenea dansului,
asemenea vinului si mielului,
pinilor si chiparosilor
marii, si pietrelor,
soarelui
si mai ales asemenea acestei prabusiri
care zau daca n-a fost cea mai splendida
din cate am vazut vreodata