Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
(caloianul)
de langa botul cainelui in putrefactie
pe marginea drumului
dintii iubitei iti apar mai albi ca niciodata
zumzetul mustelor se compune in acorduri
ce cheama norii si furtuna
pe frecventele fine
ale unui ritual microcosmic
simti o mana cum ti se strecoara prin par,
iar fiorul ce-ti urca pe sira spinarii
resuscita polii unei primaveri
din care iti aduci aminte din ce in ce mai putine
sa fi fost un nor de ploaie? - te-ntrebi…
auzi
undeva, intr-o tara straina,
cum pe franghii trase de sute de elefanti
barbati cu pielea arsa de soare
coboara in pamant
un caloian
de marimea unei piramide egiptene
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")