Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
(воспоминания*)
din cantecul molcom de la vecernie
afara in vifor
zapada inghetzata iti loveste obrajii
cu o dojana ciudata
in slabele sunete care razbat de la satul din vale
iti pare ca auzi cantecul unui copil din Siberia
Я ЛЮБЛЮ ТЕБЯ! Я ЛЮБЛЮ ТЕБЯ!
lacrimile cazute
se cristalizeaza pe lana fularului
dupa o geometrie cosmica
care mai rau iti ingheata trupul
mai vezi cativa brazi si o bucata de cer
in timp ce un tremur necontrolat
te prabuseste pe treptele schitului
sangele care-ti umple gura
are ceva dintr-o sfintenie
impusa cu forta
si pe care n-o intelegi
nici in ceasul al 9-lea
*aducere aminte
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")